prietenia este unul din cele mai importante lucruri ever… ce ar fi oamenii daca nu ar avea prieteni? nimic. nu cred in prejudecatile gen ‘nu poate exista prietenie intre un baiat si o fata’… ani de’ a randul, am avut mai multi prieteni baieti decat fete. si cu unii dintre ei am vorbit mai multe decat as fi putut vreodata vorbi cu vreo fata. sunt fata si stiu ca fetele nu asculta 100% ce ai de spus… sunt mai mult cu gandul la ale lor… bine, nici baietii nu sunt niste sfinti, dar… eu am gasit niste specimene de incredere :) )… am prietene care s’ au certat pentru un baiat care a fost cu amandoua in acelasi timp, si cu niciuna in final… buey, nu va pierdeti prietenii aiurea!! un prieten il ai toata viata, o relatie…hmm?? cateva luni, un an, doi??… cat despre iubire… in acest moment, nu cred ca noi nu iubim… noi iubim ideea de a iubi… sau, ma rog, nu stiu… nu mai stiu de mult… defapt, nu stiu daca fetele pot iubi vreodata cu adevarat… cel mai de pret dar al baietilor este ca ei chiar pot iubi… nu constant, nu fidel, nu durabil… doar cateva clipe de’a lungul anilor… (asta fu vechiul meu prieten, george bernard shown din care citai…:)) si in care chiar cred… nu, nu recunosc nimic, nu o sa recunosc vreodata, sunt nevinovata pana la proba contrarie!! :) ) ) nu’mi place sa vad oameni care se casatoresc doar de dragul de a se casatori… nu vad rostul… asa, si daca am foaia aia in mana ce?? nu inseamna ca te iubesc!! o bucata de hartie cu stampila primariei pe ea nu dovedeste ca doua persoane se iubesc… nici nu stiu CE anume poate dovedi asta, daca nu exista incredere intre cei doi… cred mai degraba in prietenia intre un baiat si o fata, decat in iubirea dintre ei… am trecut de varsta in care credeam in mos craciun, cat si de cea in care asteptam un print calare pe cal alb… acum am ales sa cred in prietenie… nu stiu in ce o sa cred peste zece ani… nu stiu nici macar in ce o sa cred maine… mereu mi’a placut sa fiu imprevizibila… nu’mi propun nimic, si nu vreau sa o fac… vreau ca viata sa ma ia prin surprindere… nu’mi place sa planuiesc ce voi face in urmatoarele 3 secunde, si nu inteleg oamenii care fac asta… daca in 5 minute extraterestrii ataca pamantul si te rapesc, ce faci?? le zici ‘ pardon, stiti, imi pare rau pentru voi, aveam altceva programat’?? :) ) hahaha… ar fi o idee… hmm… eu totusi as sta de vorba cu ei… si as vorbi atat de mult pana i’ as inebuni de cap si ar pleca de pe terra… si apoi viata mea ar merge inainte… :) )) vorbeam despre iubire si am ajuns la omuletii mici si verzi… toti cei care ma cunosc stiu ca am un talent nativ de a bate campii… asta e marele meu noroc… :) )) marea mea calitate… cat despre marele meu defect, ca sa revenim la subiect… marele meu defect este ca ma atasez prea tare si prea repede de oameni, de cele mai multe ori de cei nepotriviti, atat in ‘prietenie’, cat si in ‘iubire’… si marea problema defapt nu este ca ma atasez prea repede, ci ca niciodata nu sunt lasata sa imi dau seama singura ca ma leg de o persoana nepotrivita sau sa incerc sa’mi gasesc singura o persoana potrivita… si asta e lucrul pe care il detest cel mai mult… sa’mi fie taiate aripile si sa fiu manevrata ca o papusa proasta, buna de nimic… dar asta e… nu este alegerea mea asta, asa ca nu eu voi suporta consecintele controlului ;)